Mihail Roco – mare personalitate a ingineriei romanesti

Categories: Personalitati

Centrul pentru Studii Complexe_Gazeta matematica_Mihail Roco

Sursa foto: descopera.ro

Mihail Roco s-a nascut in satul Buciumeni, jud. Calarasi (unde bunicii aveau o proprietate), pe 1 decembrie 1870.

A urmat scoala primara la „Clubul cu barza” din Bucuresti, liceul la „Sfantul Sava”, apoi Scoala Nationala de Poduri si Sosele, fiind fara intrerupere premiant intai.


Ca sef de promotie, in 1893 Mihail Roco a fost angajat la constructia liniei ferate Fetesti-Cernavoda, unde a lucrat sub conducerea inginerului Anghel Saligny pana la terminarea podului peste Dunare in 1895. In acest timp, impreuna cu inginerii Vasile Cristescu, Victor Balaban, Ion Zottu si Ion Ionescu, care de asemenea lucrau la podul de la Cernavoda, a intemeiat Societatea si revista „Gazeta Matematica”, care a aparut avand ca unica baza contributia baneasca din economiile personale si munca celor cinci ingineri.

Intre 1895 – 1897 Mihail Roco a condus lucrarile de inlocuire a grinzilor de lemn cu grinzi metalice la podurile CFR de pe linia Pitesti-Craiova, inclusiv la podul de la Piatra-Olt.

Intre 1897 – 1900 a fost delegat la fabricile metalurgice din Anglia pentru supravegherea si receptia materialelor pentru CFR.

Intre 1900 – 1903 a realizat canalul Dunavat, apoi canalul Dranovsi plus alte canale in Delta Dunarii, contribuind si la alcatuirea hartii Deltei Dunarii. Aceste lucrari, initiate de dr. Grigore Antipa (dar tergiversate multa vreme), au avut un efect deosebit pentru marirea productiei de peste si pentru despotmolirea lacului Razelm (la Portita).

Intre 1904 – 1908, Mihail Roco a proiectat si a supravegheat construirea palatului din Piata Victoriei al muzeului „Dr. Grigore Antipa”, care este prima cladire construita cu scopul de a fi muzeu si prima cladire publica din Bucuresti la ridicarea careia s-a folosit betonul armat. Cladirea a fost inceputa in 1904 si terminata in 1906, restul de doi ani fiind folositi pentru instalatiile electrice si de incalzire, mobilier, etc. In acesti patru ani, Mihail Roco a lucrat fara plata, in timpul sau liber, uneori chiar avansand bani pentru plata lucratorilor.

Incepand din 1904 a facut primele proiecte si primele lucrari de indiguiri si desecari in lunca Dunarii, fiind un precursor si un deschizator de drumuri al lucrarilor de imbunatatiri funciare, care atunci erau privite cu neincredere, chiar ironizate.

In 1906 a colaborat cu dr. C.Istrati la organizarea expozitiei jubiliare „40 de ani de domnie a regelui Carol”,  amenajand terenul viitorului Parc Carol si construind mai multe pavilioane.

In 1906 a terminat o parte din digul de la Spantov-Oltenita, fapt care a fost considerat un mare succes si a determinat elaborarea primei legi a imbunatatirii funciare, din 1906. Lucrarile de indiguire a Dunarii in zona Oltenita au continuat, relizandu-se atat marirea productiei de peste, cat si mai ales extinderea terenurilor agricole irigate, ceea ce a dus la zicala ca „s-a castigat o provincie fara razboi”. Mihail Roco lucrat la realizarea lucrarilor de imbunatatiri funciare pana in 1922.

In 1909 – 1910 a construit cladirea Observatorului Astronomic din Bucuresti la Filaret, in incinta Parcului Carol, care este cladire unicat in Romania, fiind singura din tara in cupola careia se pot folosi anumite aparate.

A mai construit in Bucuresti si alte cladiri de interes general, ca de exemplu manejul de calarie si alte aripi ale palatului Cotroceni (1920-1922), consolidarea prin contraforturi a cladirii muzeului de geologie din sos. Kiseleff, etc.

In 1911 s-a casatorit cu Marieta Borcescu din Bucuresti.

In razboiul din 1916 a comandat compania 1 pionieri de mars, care a fost in ariergarda armatei in retragere, avand misiunea sa distruga podurile dupa retragere. A folosit o metoda de distrugere partiala, care sa le faca impracticabile pentru inamic, dar sa poata fi refacute. In acest timp a fost silit sa treaca inot mai multe rauri, printre care si Oltul, ceea ce i-a zdruncinat sanatatea pana la sfarsitul vietii.

A publicat studii referitoare la beton si alte probleme tehnice, in special in Buletinul Societatii Politehnice.

Mihail Roco lucrat numai la institutiile de stat, fiind tot timpul inginer in corpul tehnic al statului, unde a avut gradul de inginer inspector general. Cand a ocupat diferite functii de conducere, le-a primit numai cu titlu de delegatie, precum director general al Imbunatatirilor Funciare, director general al Pescariilor Statului, secretar general al Ministerului Agriculturii, inspector general al serviciilor tehnice ale Ministerului Agriculturii etc.

A fost decorat cu numeroase ordine romane si straine in urma realizarii diferitelor lucrari si in urma campaniilor militare.

In ultimii ani ai vietii, desi bolnav, era preocupat de mai multe proiecte, printre care si unul al canalului Dunare-Marea Neagra, care sa tina seama de conditiile de relief.

Mihail Roco a murit la 5 ianuarie 1931, la Bucuresti, fiind inmormantat la cimitirul Sfanta Vineri si apoi, la decesul sotiei sale, transferat la cimitirul Belu.