Elisa Leonida Zamfirescu – prima femeie inginer din Europa

Categories: Personalitati

Oameni de Stiinta Romani - un proiect al Centrului pentru Studii Complexe
 

In anul 1912, presa europeana si cea din Romania consemnau ca pe o stire de senzatie evenimentul absolvirii studiilor si obtinerea titlului de inginer la Charlottemburg de catre o femeie.

Ziarul „Minerva”, aparut in acelasi an, scria la rubrica Cronica feminina, sub titlul „Prima romanca inginer”:

„Cine a spus ca femeia nu este capabila de munca intensa si serioasa s-a inselat desigur. O compatrioata a noastra, d-ra Elisa Leonida,  in loc sa studieze literele sau medicina, sau mai rau, dreptul, a studiat ingineria la Charlottemburg. In inginerie viitorul femeilor e mare, d-ra Elisa Leonida a trecut cu deosebit succes examenul final, obtinand diploma de inginer. Dansa este prima femeie inginer din tara noastra si din Germania. Transmitem felicitarile noastre tinerei inginere si speram ca exemplul domniei Sale sa fie urmat si de alte femei din tara noastra, care astazi se ingramadesc la facultatea de litere, sporind proletariatul licentiatilor in litere, candidate in viata la posturi de copiste sau, mai rau, dactilografe.”


Familia

Elisa s-a nascut la Galati, pe 10 noiembrie 1887. Tatal ei, Atanase Leonida, a fost ofiter de cariera; mama, Matilda Gill era fiica unui inginer de origine franceza, casatorit cu o romanca din Reghin. In familia Leonida, fratii s-au ajutat unii pe altii pentru a realiza o cariera intelectuala iar unii au devenit foarte cunoscuti, lasand in urma lor opere admirabile:

  • Gheorghe Leonida, care a studiat sculptura in Italia si apoi in Franta, a colaborat cu sculptorul Landowsky la statuia celebra a lui Crist, plasata pe Capo d’Asuchero din Rio de Janeiro, a carui figura a conceput-o. Operele lui se gasesc la Muzeul de Arta din Bucuresti si la castelul Bran. A fost laureat cu Grand Prix in Franta in 1922.
  • Adela, medic oculist, fosta directoare a spitalului „Vatra Luminoasa”
  • Dimitrie Leonida, inginer energetician, o figura stralucita a tehnicii romanesti, proiectant de baraje, creator al Muzeului Tehnic care ii poarta numele, laureat al Premiului de Stat.

Elisa Leonida a facut scoala primara la Galati si a absolvit liceul la Scoala Centrala din Bucuresti. Nepoata de inginer, a avut ambitia sa demonstreze ca si fetele pot imbratisa o cariera tehnica.


Idealul

 Absolventa a liceului clasic, a facut un prim pas spre viitoarea cariera, si a dat examene de diferenta pentru a absolvi sectia reala a liceului Mihai Viteazul. Nu a fost insa admisa la Scoala de poduri si Sosele Bucuresti (Politehnica din prezent), datorita prejudecatilor vremii. In 1909 a plecat la Berlin si s-a inscris la Academia Regala Tehnica din Berlin, scoala de traditie de la Charlottemburg, unde a devenit prima femeie studenta.  Si-a incheiat studiile in 1912 cand a primit diploma cu titlul de inginer din Germania. Urmare a cercetarilor, s-a ajuns la concluzia ca a fost prima femeie din lume care a obtinut acest titlu.


Prejudecatile vremii

Atat in tara dar si  la Berlin a avut de infruntat prejudecati si piedici din partea colegilor si profesorilor. Unii profesori au ingaimat nauciti proteste; se intrebau: „In politehnica o studenta?” (Politehnica din Berlin); „Cine a mai auzit asa ceva?!”. Rectorul s-a simtit obligat sa-i atraga ferm atentia ca „nu cumva sa dea prilej de nemultumire, ea fiind un caz aparte”.  La cererea ei de inscriere, decanul Hoffman s-a lasat convins cu greu, invocand ca argument chemarea esentiala a femeii, cei trei K – Kirche, Kinder, Kuche (biserica, copiii, bucataria).  Colegii nu au primit-o la balul bobocilor iar acelasi decan, in timpul studiilor si in laboratoare, o ocolea, ignorandu-i prezenta.  Profesorul Schubert, care preda un curs de masini, cand a vazut-o in amfiteatru, a strigat iritat: „La bucatarie, acolo-i locul femeilor, nu la Politehnica!”. Cu rabdare, cu darzenie si cu silinta a transformat prejudecatile, ostilitatea si privirile batjocoritoare in admiratie generala, inclusiv a decanului Hoffman, care, inmanandu-i diploma, a declarat, printre altele: „Die Fleissigste der Fleissigsten” (cea mai silitoare dintre silitori).


 Inceputurile activitatii ingineresti

Intoarsa in Romania, s-a angajat la Institutul Geologic, initial ca asistenta extrabugetara.  Dupa putin timp a inceput primul razboi mondial. Cu riscul de a-si pierde viata, a mers pe front, unde a desfasurat o activitate intensa in cadrul organizatiei „Crucea Rosie”. I s-a incredintat conducerea unor spitale de campanie in apropiere de Marasesti si a fost decorata cu ordine si medalii romanesti si straine, pentru activitatea sanitara.

In anul 1918 s-a casatorit cu C. Zamfirescu, inginer, doctor in chimie, fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu. Casatoria a avut loc pe front, in comuna Ghidiceni, unde sotii s-au cunoscut. A revenit de pe front in anul 1920, la Institutul Geologic, unde a condus un laborator de analize, in care a elaborat metode originale, rationalizari, a introdus tehnici noi si a efectuat studii importante, toate avand ca scop cunoasterea bogatiilor subsolului tarii noastre.


Aportul tehnic si stiintific original

In anul 1948, activitatea Institutului Geologic a luat amploare. Desi indeplinea conditiile de pensionare, Elisa si-a continuat activitatea, organizand din micul laborator cu cativa chimisti, douasprezece laboratoare cu un personal numeros. A participat cu entuziasm la dezvoltarea laboratoarelor, iar prin lucrarile sale originale publicate, sustinute la congrese si simpozioane a adus o contributie deosebita la progresul economiei nationale si la afirmarea stiintei romanesti. Sub conducerea sa, laboratoarele au efectuat  85000 de analize, care poarta girul semnaturii sale pe buletine.

 In lunga sa cariera s-a preocupat de analize de ape potabile si minerale, petrol si gaze, carbuni, bituminide solide, roci de constructie si de prepararea minereurilor. A executat numeroase cercetari, ale caror rezultate au fost publicate in seria „Studii economice”, editata de Institutul Geologic. Cateva titluri: Studiul extragerii potasiului din glauconite; Studiul determinarii germaniului in carbuni si minereuri; Studiul pamanturilor decolorante din R.P.R.; Valorificarea gazelor din craking; Aditivi pentru uleiurile minerale pe baza de rasini acrilice; Studiul compozitiei chimice a titeiului in R.P.R.; Studiul bauxitelor din Muntii Apuseni. A studiat si a redactat norme si standarde de stat pentru analize, valabile si in prezent.

Multi dintre specialistii care aveau nevoie de rezultatele analizelor, de o indrumare sau de un sfat profesional, o gaseau de dimineata pana seara la orele 20-21, in laborator, impartasind din bogata sa experienta in domeniul compozitiei chimice a substantelor minerale, indicand cele mai adecvate metode de analiza si moduri de valorificare a rezultatelor. Dar printre multiplele sale preocupari, a dat o deosebita atentie formarii personalului, ocupandu-se atat de tinerii chimisti, dar si de laboranti si muncitori, contribuind la ridicarea nivelului lor stiintific si profesional prin cursuri si indrumari zilnice. Ca profesoara de fizica si chimie la liceul „Pitar Mos” din Bucuresti, a reusit sa se apropie sufleteste de elevele sale, carora le-a lasat o amintire nestearsa si le-a insuflat dragostea pentru stiinta.

A activat pana la 1 mai 1963, si a iesit la pensie la varsta de 75 de ani. Ca o trasatura a caracterului sau nobil, este de remarcat faptul ca desi avea dreptul de a cumula pensia cu slariul de la varsta de 52 de ani, a renuntat la pensie si a optat numai pentru salariu. Valoarea sumei la care a renuntat este de  aproximativ 300.000 lei, valoare estimata in 1963.

Elisa Leonida Zamfirescu a fost prima femeie membra AGIR si membra a Asociatiei Internationale a Femeilor Universitare, in cadrul careia a adus o contributie esentiala privind cunoasterea activitatii femeilor din tara noastra.  Ca personalitate recunoscuta, a luat atitudine fata de inarmare, adresand un protest competent si justificat comisiei de dezarmare de la Lancester House din Londra, insistand asupra pericolului armei atomice.  In timpul vietii, activitatea si preocuparile Elisei Leonida Zamfirescu au fost de multe ori publicate in presa nationala si internationala.  In ziarul „Romanul American”, nr. 14/8 martie 1960, a aparut un articol care se referea, printre altele, si la exemplara sa viata de familie, ca sotie si mama a doua fete, devenite una profesoara si alta inginer.

Activitatea Elisei Leonida Zamfirescu a fost recunoscuta si prin ordinele si medaliile cu care a fost decorata. De la trecerea in nefiinta, presa si Televiziunea Romana ne reamintesc in fiecare an despre ea. La initiativa Confederatiei Nationale a Femeilor din Romania, a fost instituit premiul care ii poarta numele si se acorda pentru merite in domeniul stiintei si tehnicii unor personalitati feminine. La Muzeul Tehnic si la Muzeul National Geologic sunt panouri din care vizitatorii pot afla biografia si realizarile Elisei Leonida Zamfirescu – prima femeie inginer din lume.


La 25 noiembrie 1973, in varsta de 85 de ani, a incetat din viata Elisei Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din lume, o ilustra personalitate a stiintei si tehnicii care si-a dedicat intrega viata slujindu-si cu dragoste tara, contribuind prin munca sa la cunoasterea si valorificarea resurselor subsolului romanesc.