Constantin N. Harjeu – inginer militar si general de brigada

Etichete: , , , ,

Categories: Personalitati

Constantin N. Harjeu

Constantin N. Harjeu s-a nascut in Bucuresti la 24 decembrie 1856. Dupa terminarea liceului, in 1874, a urmat cursurile de la Scoala de Ofiteri din Bucuresti pe care a absolvit-o in 1876 ca sef de promotie. Cu ajutorul unei burse a plecat la Paris sa isi completeze studiile la Scoala Politehnica, unde a obtinut titlul de inginer.  A urmat si Scoala de Aplicatii de Artilerie si Geniu de la Fontainbleau.

A avansat in scurt timp pe treptele ierarhiei militare de la locotenent (1879) la capitan (1883), maior (1888), colonel (1895), pana la gradul de general de brigada (1904).

Profesor de stiinta si tehnica militara

Capitanul Harjeu a fost numit profesor ajutor la Cursul de fortificatie de la Scoala Speciala de Artilerie si Geniu din Bucuresti, in anul 1884. El intocmeste si publica cursul Aparari, accesorii si constructii complementare permanente, cursul Comunicatiuni si lucrari accesorii de campanie, un Curs de topologie militara aparut in anul 1886 si un Curs de telegrafie militara care ramane de referinta in istoria comunicatiilor, aparut in 1890.

In acelasi an a tinut la Scoala Superioara de Razboi conferinta aspra cailor ferate. Isi continua activitatea didactica la aceasta inalta institutie de invatamant superior, tinand cursurile Fortificatie permanenta si Fortificatie pasagera, aparute in doua volume la Bucuresti, in anul 1903.

Colaborator al marilor publicatii militare

In calitate de colaborator al Cercului de publicatii militare, a scris pentru revista „Romania Militara” (fondata in 1864) un studiu intitulat „Intrebuintarea cailor ferate din anii 1877-1878”.

Colonelul Harjeu, fiind director al geniului din Ministerul de Razboi, a fost insarcinat sa organizeze la Expozitia Universala de la Paris, din anul 1900, standul sectiei militare. Legat de acest eveniment, in colaborare cu generalul C.Bratianu, lt.col.I.Aronovici, reprezentanti ai Statului Major al Armatei, medici militari si alti colaboratori, a intocmit lucrarea monografica „L’Armee Roumaine en 1900”.

Comandantul de regiment

Colonelul Harjeu a fost comandant al Regimentului 1 de Geniu, pe langa care functiona o scoala practica de infanterie. Printre lucrarile sale de o deosebita importanta teoretica si practica se numara: „Rolul instructiei tehnice a infanteriei”, „Directivele privitoare la ordine si sfaturi pentru instructiunea regimentelor brigadei 9 infanterie” – pe care a elaborat-o fiind comandant al acestei brigazi, in 1903.

Istoric, cercetator, critic si analist militar

Timp de cinci ani a lucrat la monumentala sa opera „Istoria Armei Geniului”, care, publicata in anul 1902, a fost laureata cu marele Premiu „Nasturel Herescu”. Pentru meritele sale stiintifice, Academia Romana il alege membru corespondent la 27 mai, in acelesi an.

Urmeaza o perioada de sapte ani de studii si cercetari, in care generalul Harjeu abordeaza un subiect de mare imporatnta si realizeaza un magistral studiu format din patru volume: „Pregatirea armatei pentru razboi” vol. I si II publicate in 1905; volumul III este intitulat „Rostul cuvintelor, disciplina, doctrina, initiativa” publicat in 1907; volumul IV, cu titlul „Scoala comandantului armatei”, aparut in 1910.

Primul Razboi Mondial incepuse cand generalul Harjeu a publicat, in 1916, lucrarea „Din invataturile razboiului de astazi”, in care pe parcursul a trei volume face o analiza critica a desfasurarii razboaielor.

In 1921 au aparut, sub semnatura generalului Harjeu, doua volume cu titlul „Studii critice militare”. In aceasta lucrare se face o vasta analiza a evenimentelor care s-au desfasurat pe numeroase teatre de lupta la care a participat si armata romana, in intentia de a prezenta atat rezultatele operative pozitive, cat si cele negative.

O importanta opera inedita o constituie jurnalul sau zilnic, format din 54 de carnete, cu 9000 de pagini scise marunt, in care a insemnat intamplari personale, evenimente deosebite extrase din ziare si reviste, diferite observatii, pe care le-a tinut incepand din 1912 si pana in ultima zi a vietii sale, 24 mai 1928.

Pentru meritele sale a fost distins cu Virtutea Militara, Steaua Romaniei, Crucea Trecerii Dunarii si cu alte inalte distinctii militare. Specialistii il considera un important om de stiinta. In lucrarile publicate, acest inginer militar strange toate cunostintele din literatura militara universala pana in secolul XX.