Basarab Nicolescu – parintele transdisciplinaritatii

Etichete:, , , ,

Categories: Personalitati

Centrul pentru Studii Complexe_Oameni de Stiinta Romani_basarab_nicolescuBasarab Nicolescu (n. 25 martie 1942) este un fizician si filosof franco-roman. Fizician teoretician la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS), Universitatea Paris VI. Actualmente este profesor la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca.

Aspecte biografice

S-a nascut la 25 martie 1942 in Ploiesti, iar parintii sai au fost Anton Nicolescu si Anghelichi Anastasiadis. Este stranepotul lui Andrei Nicolescu-Pacureti. A urmat cursurile Liceului „I.L. Caragiale” din Ploiesti (1956–1960) si ale Facultatii de Fizica din cadrul Universitatii din Bucuresti (1960–1964). In 1965 si-a sustinut lucrarea de diploma „Campurile Yang-Mills si autointeractiunea campurilor vectoriale”,dupa care a devenit asistent (1965–1968) la Universitatea din Bucuresti.

In 1968, Basarab Nicolescu a parasit Romania pentru a se stabili in Franta, fiind bursier al guvernului francez, la Universitatea Paris VI, iar intre 1969 si 1970 a fost bursier al Comisariatului pentru Energie Atomica. In 1970 a intrat ca fizician la CNRS, peste trei ani sustinandu-si doctoratul de stat in stiinte fizice („Contribution a l’etude theorique de la diffusion pion-nucleon”).


In 1973 introduce un nou concept (Odderon), care a deschis un nou domeniu in fizica interactiilor tari. Conceptul nu a fost confirmat sau infirmat stiintific. A fost „senior visiting scientist” la Lawrence Berkeley Laboratory (1976-1977) si la Universitatea din Londra (1979) si profesor invitat la Universitatea din Girona (Spania) (2000–2001). Opera lui Basarab Nicolescu se concretizeaza in peste 130 de lucrari stiintifice de specialitate si in numeroase lucrari privind transdisciplinaritatea, toate citate in intreaga lume.

Titluri, premii si distinctii

Distinctii onorifice: Membru de Onoare din strainatate al Academiei Romane (29 noiembrie 2001); Doctor Honoris Causa al Universitatilor „Al. I. Cuza” din Iasi (2000), Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca (2008), Universitatea „George Bacovia” din Bacau (2008), Universitatea „Vasile Goldis” din Arad (2011) si Universitatea Veracruzana (Mexic) (2011); Cetatean de Onoare al oraselor Cluj-Napoca, Iasi si Ploiesti; Ordinul National „Serviciul credincios” in grad de Mare Ofiter (2002); Director al colectiilor „Transdisciplinarite” (Editions du Rocher, Monaco, „Les Roumains de Paris” (Editions Piktos/Oxus, Paris), „Stiinta si Religie” si „Stiinta, Spiritualitate, Societate” (Curtea Veche, Bucuresti); Membru al Consiliului academic international al Institutului International pentru Gandirea Complexa al Universitatii din Buenos Aires; Presedinte de onoare al Fundatiei Internationale „Stefan Lupascu” pentru stiinta si cultura din Iasi.

Premii: Medalia de aur la prima olimpiada internationala de matematica (Brasov, 1959; Medalia de argint a Academiei Franceze pentru Nous, la particle et le monde (1986); Diploma de Onoare a Academiei Romano-Americane (1987); Premiul Opera Omnia la Festivalul International Nichita Stanescu (Ploiesti, 2006); Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania si Benjamin Franklin Award for the Best History Book (USA) pentru Stiinta, sensul si evolutia – Eseu asupra lui Jakob Bohme (1993); Ordinul National „Serviciul credincios” in grad de Mare Ofiter (2002).

Parintele transdisciplinaritatii

Basarab Nicolescu este fondatorul CIRET – centru de cercetare international care se ocupa cu studiul transdisciplinaritatii. „Transdisciplinaritatea priveste – asa cum indica prefixul „trans” – ceea ce se afla in acelasi timp si intre discipline, si inauntrul diverselor discipline, si dincolo de orice disciplina. Finalitatea ei este intelegerea lumii prezente, unul din imperativele sale fiind unitatea cunoasterii. […]

Structura discontinua a nivelurilor de Realitate determina structura discontinua a spatiului transdisciplinar care, la randul sau, explica de ce cercetarea transdisciplinara este radical distincta de cercetarea disciplinara, fiindu-i totodata complementara. Cercetarea disciplinara se refera cel mult la unul si acelasi nivel de Realitate; de altfel, cel mai adesea, ea se refera doar la fragmente ale unuia si aceluiasi nivel de Realitate. In schimb, transdisciplinaritatea se preocupa de dinamica provocata de actiunea simultana a mai multor niveluri de Realitate. Descoperirea acestei dinamici trece in mod necesar prin cunoasterea disciplinara. Transdisciplinaritatea, fara a fi o noua disciplina ori o noua superdisciplina, se nutreste din cercetarea disciplinara care, la randul sau, este limpezita intr-o maniera noua si fertila de cunoasterea transdisciplinara. In acest sens, cercetarile disciplinare si transdisciplinare nu sunt antagoniste, ci complementare.

Cei trei stalpi ai transdisciplinaritatii – nivelurile de Realitate, logica tertului inclus si complexitatea – determina metodologia cercetarii transdisciplinare.” (Extras din cartea TRANSDISCIPLINARITATE – Manifest, de Basarab Nicolescu Editura Polirom, Iasi, Romania).

Surse: www.wikipedia.org si ciret-transdisciplinarity.org