Ion Cantacuzino – fondator al scolii romanesti de imunologie si patologie experimentala

Tags: , , , ,

Categories: Personalities

IoanCantacuzinoIon Cantacuzino, cunoscut si ca Ioan Cantacuzino, (n. 25 noiembrie 1863, Bucuresti; d. 14 ianuarie 1934, Bucuresti ) a fost un academician, medic, microbiolog, profesor universitar roman, fondator al scolii romanesti de imunologie si patologie experimentala.

Ion Cantacuzino urmeaza atat studiile liceale (Liceul Louis-le-Grand), cat si cele superioare (filosofie, 1882 – 1886, stiinte naturale, 1886 – 1891 si medicina, 1887 – 1894) la Paris. In 1895 obtine titlul de Doctor in Medicina cu teza: “Recherches sur le mode de destruction du vibrion cholerique dans l’organisme” (in limba romana, “Cercetari asupra modului de distrugere a vibrionului holeric in organism”). Dupa terminarea studiilor, lucreaza in Institutul Pasteur din Paris ca asistent al lui Ilia Mecinikov in domeniul mecanismelor imunitare ale organismului.

Intors in tara, este numit profesor de Medicina experimentala la Facultatea de Medicina din Bucuresti (1901) si Director general al Serviciului Sanitar din Romania (1907). Vocatia sa de fondator si organizator a fost demonstrata prin infiintarea unor institutii ca “Institutul de Seruri si Vaccinuri” (1921), care astazi ii poarta numele[1], a Laboratorului de “Medicina Experimentala” (1901) din cadrul Facultatii de Medicina, precum si a unor reviste de specialitate, “Revista Stiintelor Medicale” (1905), “Annales de Biologie” (1911) si “Archives roumaines de pathologie experimentale et de microbiologie”.

Activitatea stiintifica

Ion Cantacuzino a desfasurat o bogata activitate de cercetare privind vibrionul holeric si vaccinarea antiholerica, imunizarea activa impotriva dizenteriei si febrei tifoide, etiologia si patologia scarlatinei. Incepand cu anul 1896 publica lucrari despre sistemele si functiile fagocitare in regnul animal si despre rolul fenomenelor electrofiziologice in mecanismele imunitare. Pe baza cercetarilor sale privind vibrionul holeric, Cantacuzino a pus la punct o metoda de vaccinare antiholerica, numita “Metoda Cantacuzino”, metoda folosita si astazi in tarile unde se mai semnaleaza cazuri de holera. Datorita lui Ion Cantacuzino, Romania a fost a doua tara din lume, dupa Franta, care a introdus in 1926 vaccinul BCG (“Bacilul Calmette-Guerin”), avand germeni cu virulenta atenuata, pentru vaccinarea profilactica a nou-nascutilor impotriva tuberculozei. Ion Cantacuzino a fost un remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice, calitate pe care a demonstrat-o in combaterea epidemiei de tifos exantematic si holerei in timpul primului razboi mondial si in campania antimalarica.

Ion Cantacuzino a fost membru titular al Academiei Romane din anul 1925, membru in Comitetul de Igiena al Ligii Natiunilor, al societatilor de Biologie, de Patologie Exotica si al Academiei de Stiinte din Paris. Numeroase universitati i-au acordat titlul de Doctor honoris causa, Lyon (1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), Atena (1932) si Bordeaux (1934).